În România există procese penale care seamănă cu cele ale criminalilor de război la capitolul finalizare în timp. Ascunşi prin cotloane uitate ale planetei, aceştia sunt prinşi în cele din urmă şi în faţa instanţei apar niste bătrânei despre care îţi este greu să îţi imaginezi că sunt foşti nazişti care dau seamă, după zeci de ani, de crimele săvârşite în tinereţe. Cam tot aşa se întâmplă şi la noi cu unele dosare, dar nu pentru că acuzaţii nu sunt prinşi, ci pentru că Justiţia din România merge ca racul: doi paşi înainte, un pas înapoi.
.............................................................................................................................................
Seria exemplelor ar putea continua mai ales că, în ultimul an, mai toate dosarele de răsunet au fost restituite de către instanţe parchetelor pentru refacerea anchetei.
În aceste condiţii - în care timpul scurs este prietenul cel mai bun al infractorului care visează prescripţia - e greu de spus câte dintre ele vor mai fi finalizate cu întocmirea de rechizitorii şi trimiterea în faţa instanţei de judecată. (Editorial Gandul, 30 Mai-fragmente)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu